După prima discuție cu clientul, am notat câteva observații care au conturat direcția proiectului. Nu era vorba doar de preferințe estetice, ci de modul în care spațiul trebuie să funcționeze în timp. Am descoperit că lista inițială de cerințe ascundea câteva priorități reale: nevoia de mai multă lumină naturală, o circulație mai liberă între camere și materiale care să îmbătrânească frumos. Am ajustat planul de amenajare, am renunțat la câteva idei care păreau bune pe hârtie și am păstrat doar ce susținea cu adevărat ritmul zilnic al familiei. Rezultatul final nu seamănă cu schița inițială, dar exact asta era scopul.